A fost odată ca niciodată, departe, departe, un mic orășel scăldat în verdele închis al pădurilor și albastrul lacurilor… Viața era dulce și liniștită… uneori prea liniștită…
Într-o zi, o domnișoară ieși la o plimbare în parcurile pline de flori. Plictisită de oameni, de eternele politețuri, căuta o bancă solitară, când, deodată, zări silueta subțire a unui tânăr… O domnișoară de condiția ei, credea ea, nu putea zăbovi cu privirea prea mult asupra cuiva. Nu știu de unde avea această convingere… nimeni nu îi spusese că ar fi sub demnitatea ei să privească, atent, un bărbat.
Își găsi banca solitară și rămase cu gândurile ei, unde, din când în când, apărea acea silueta subțire, amintirea părului întunecat, tunica neagră, frumos croită, parfumul exotic și răcoros al tânărului. Probabil pleacă într-o călătorie, se gândi ea. Își aminti că în preajma tânărului era un slujitor cu un cufăr negru, elegant. Oare cine o fi? Nu l-am mai văzut…
Timpul trecu iar fata își continua rutina zilnică, amintindu-și, doar din când în când, de străinul călător. Doar parcul îi mai amintea de acea prezență și atunci îl petrecea în călătoriile lui, fie în țări exotice, pline de pericole, fie în orașele cele mai mari ale lumii, exemple de eleganță și rafinament. Se gândea la viața străinului, în timp ce saluta, grațios, dar aproape absentă, cunoștințe, mătuși, vecini, prietene, și, uneori, un băiat brunet, înalt, subțire…
Într-o zi, domnișoara se plimba, prin același parc, cu prietena ei cea mai bună. Iar fetelor le place să vorbească despre dragoste… Și începu și tânăra să povestească despre străinul misterios… despre cum strălucea soarele în ziua aceea, despre florile care tocmai înfloriseră, despre silueta subțire, zveltă pe care o zărise preț de o clipă, despre părul închis la culoare… Îi descrise cu lux de amănunte cufărul, mirosul intoxicant de parfum și tunica pe care o purta, el, în acea zi.
Prietena ei era o fire diferită, totuși. Nu se putu abține să nu comenteze faptul că, dincolo de poveștile despre natură, parc, cufere, siluete și parfumuri, ar trebui să existe și un bărbat în acea tunică extraordinară. Ea, una, s-ar fi concentrat mai mult asupra brunetului misterios și mai puțin pe recuzită… Chestie de gust, totuși…
Salutară, în trecere, zâmbind, un tânăr brunet. Prietena îi remarcă imediat chipul interesant, sprâncenele frumos arcuite și zâmbetul. Îi povesti tinerei noastre despre el: era nepotul unei vecine și se mutase în orășelul lor acum câteva luni.
Iar domnișoara ascultă, simțind cum vălul i se luase de pe ochi. Se întoarse repede cu gândul la străinul misterios și la călătoriile lui minunate… Era conștientă, acum, că străinul nu mai era, tocmai, un străin, și că în tot acest timp, fantezia fusese o realitate mai bună pentru ea. Luase o decizie în acel moment: va călători, va pleca să vadă lumea pe care o cunoscuse până atunci prin ochii altcuiva, prin ochii unui bărbat pe care îl petrecuse, cu gândul, peste tot.
Sursa foto: https://bklh362.deviantart.com/art/Dorian-Gray-183635773
Simboluri si Semnificatii 